Bull terrier-ul modern a aparut pentru prima data in forma sa actuala la un spectacol de la Birmingham in mai 1862.A fost prezentat de James Hinks,un dealer de caini,care este in general acceptat ca fiind crescatorul original al Bull terrieru-lui pana in zilele noastre,Hinks ar fi folosit fara indoiala mule rase si tipuri de caini in incercarea sa de a-si reproduce ”Gentleman’s Companion”,dar se pare ca Bulldogul,Terrierul Alb Englez(acuma disparut) si dalmatianul,au fost principali contribuitori.
Preferinta lui era pentru un animal alb si se pare ca fantezia cainelui din acea vreme a fost de acord,deoarece ”Cavalerul Alb” al sau a castigat rapid popularitate si a avut succes la primele expozitii canine,care deveneau rapid populare la acea vreme.
”New Bull Terrier” a castigat popularitate si in 1887,dupa mai multe incercari,s-a format Clubul Bull Terrier. In acest moment rasa era formata in principal din exemplare albe,cele colorate fiind in general de alt tip. La scurt timp dupa inceperea secolului al XX-lea,s-au facut eforturi hotarate si de succes pentru a reproduce Bull Terrieri colorati,astazi cei colorati si cei albi sunt o singura rasa.
Copii parintilor albi sunt intotdeauna albi,desi acestia pot si au adesea semn pe cap;descendentii unui parinte alb+colorat pot fi albi si/sau colorati. Culorile prime constau din tigrat,rosu si tricolor (negru,alb si cafeniu si negru bronz cu alb cu diferite nuante intre acestea). Prin reproducerea selectiva Bull terrier-ul de astazi s-a dezvoltat intr-un animal de companie si mai mult animalul de companie iubit al familiei. Este extrem de afectuos cu oameni si este remarcat in special pentru pasiunea lui fata de copii mici.
Cu toate acestea,este un animal puternic si trebuie amintit intotdeauna ca este in primul rand un Terrier cu un spirit competitiv si poate sa nu fie intotdeauna tolerant cu alte animale,desi multi locuiesc impreuna intr-o gospodarie destul de fericiti si cu alte animale de companie.
”Retetele nu sunt doar o gramada de ingrediente. Chiar si asa culinarul incepator stie ca proportiile si pregatirea joaca un rol important in a determina daca eforturile tale vor avea ca rezultat un sufleu inalt sau o negresa densa”
Aceasi filozofie se aplica si cainilor,in special in anii de formare ai rasei,cand inca,ei bine,oarecum sunt copti doar pe jumate.
La inceputul anilor 1800,pe masura ce nebunia Victoriana pentru cainii de rasa pura a inceput sa se infiltreze,crescatorii au inceput sa incruciseze doua tipuri foarte diferite de caini,ambii avand antagosnim intre specii ca parte a fiselor de post. Bulldog-ul,cu osul sau greu,cadru larg si maxilarul puternic si proeminent,a fost perfectionat pentru sportul de sange al momelii cu tauri,care a devenit ilegal inainte ca secolul al XIX-lea sa se fi incheiat pe jumatate. Si diferiti terrieri au evoluat de-a lungul secolelor pe Insulele Britanice pentru a ajuta la exterminarea parazitilor,fie ca sunt sobolani cu nasul zvacnit sau bursuci cu corpul ghemuit.
Polenizarea incrucisata a acestor doua tipuri de caini a dus la ceea ce s-a numit,in mod logic,taur si terrier. Aceste rase incrucisate,denumite si jumatati si jumatati,le-au oferit crescatorilor lor tot ce este mai bun din ambel lumi-tenacitate si puterea de prindere a Bulldog-ului si jocul si agilitatea Terrier-ului.
Cand spectacolele publice de momeala cu tauri si ursi au fost interzise in anii 1830,sporturile de sange au mers sub pamant,in subsoluri si alei,cu cainii pusi sa se infrunte unul cu celalalt,mai degraba decat un dusman greoi si supradimensionat. Practic hibridul din zilele sale, Bull terrier-ul nu era o rasa de buna credinta. Mai degraba,a fost o schita aproximativa,un punct de plecare pentru mai multe rase,inclusiv cainii pe care astazi ii numim”pitbuli”
De la Bull and Terrier la BULL TERRIER
Rasa care a descins din aceste incrucisari brute a fost Bull Terrier-ul,care a fost transformat intr-o rasa distincta de mai sus numitul James Hinks din Birmingham,Anglia. Fiul unui cizmar nascut in Irlanda, Hinks si-a inceput cariera crescand pasari de curte si iepuri si,in curand,a trecut pe piata profitabila a cainilor.Un fel de raspuns al dogdom-ului din secolul al XIX-lea la Cake Boss,dealerii de caini precum Hinks intretineau adesea curti mari de caini,unde traversau diferite dimensiuni si stiluri de caini pentru a ajunge la o reteta care sa dezvolte un urmaritor entuziastic.
Ca orice bucatar bun,Hinks a adaugat o picatura din asta si un varf din asta pentru a-si face formula STANDARD de Bull terrieri.In timp ce,de regula,acesti dealeri de caini pragmatici,din clasa muncitoare,nu si-au documentat improvizatiile,fiul lui Hinks pe nume si James a remarcat ca tatal sau a folosit devreme dalmatienii pentru a oferi blana alba uimitoare a Bull terrieru-lui. Cei mai de succes dealeri de caini au fost de asemenea,marketeri inteligenti,capabili sa anticipeze modurile viitoare.
Hinks s-a concentrat pe rationalizarea cainilor sai,pastrand in aceasi timp densitatea formei. Unii sugereaza ca a adaugat Greyhound sau Pointer pentru a indrepta picioarele,care avau tendinta de a se inclina datorita contributiei genetice ale Bulldogu-lui. Pe masura ce si-au pierdut o paerte din structura,cainii au devenit mai rafinati,cu fruntea si gatul mai lung si mai putin sifonate si buzele la fel.” Pe scurt,au devenit vechiul caine de lupta civilizat,cutoate marginile sale aspre netezite fara a fi moi;alert,activ,curajos,musculos si un adevarat Domn”,asa cum citez isi aminteste fiul lui Hinks,James. ”Bineinteles,aceasta schimbare i-a adus Bull terrierului multi admiratori”
”Cavalerul Alb”
Fiind prezent la expozitiile canine care apareau cu o regulalitate din ce in ce mai mare,Hinks si-a prezentat ”New Bull Terrier”la o expozitie de la Birmingham in mai 1862. Dupa cum intuise,publicul a fost atras de ”haina” alb-laptoasa,precum si de ideea unui caine bun,care nu se rasfata pentru o lupta,dar care totusi nu ar avea nici o problema sa o termine-un concept de ”cavalerism” canin care ia adus Bull Terrieru-lui porecla de ”Cavalerul Alb”.
Cateva randuri de rima scrise de un pasionat de terrier al zilei poate rezuma cel mai bine: ”Hinks a gasit un Bull Terrier batran…foate batran/Si l-a facut un caine pentru prietenul unui gentleman”. La fel ca mare parte din clasa de mijloc in plina dezvoltare a Angliei, Bull terrier-ul poate avea radacini umile,chiar mai putin decat impecabile,dar asta nu inseamna ca nu le putea depasi pentru a deveni un indragit insotitor. Pe langa faptul ca s-a departat de aspectul unui caine de lupta,Bull terrier-ul a diluat si temperamentul corespunzator,castigandu-si o reputatie de tip jucaus si exuberant ale carui dare ocazionale de independenta erau usor uitate in fata farmecului lui plin de veselie.
(La randul sau,Hinks a fost aparent mai putin amabil decat cainii pe care i-a crescut:in 1855,el a fost trimis la inchisoare penru ca a furat iepuri din gradina unui vicar. Exista,de asemenea,mai multe cazuri de agresiune,printre care o victima a raportat unui politist care i-a cerut lui Hinks sa scoata o lada de gaini de pe o pasarela;un patron in stare de ebrietate al pub-ului detinut de Hinks,care nua fost amabil ca proprietarul sa intrerupa o cearta,si chiar un Bull terrier care ar fi muscat pe Hinks in ring,desi proprietarul cainelui a sustinut ca Hinks incerca eliminarea concurentei).
Dupa ce a inceput cu putere rasa Bull terrier,Hinks a murit destul de tanar,la 40 de ani,de tuberculoza.
Pe masura ce a inceput secolul XX-lea,crescatorii de Bull terrier au inceput sa se concentreze intens asupra capului unic al rasei,pe care unii l-au comparat cu cel al rechinului pentru planurile sale convexe. Profilul dramatic se inclina gratios de la varful craniului pana la varful nasului,fara sugestia unei opriri,care este locul in care fruntea se intalneste cu botul. Pentru a completa aceasta fata plina si unica,crescatorii s-au straduit sa produca caini cu ochii intunecati,adanci,triunghiulari,dand ceea ce standardul de asta numeste ”SCLIPIRE PENETRANTA”
Cam in aceeasi perioada Bull terrier-ul ”cap de ou”unic a inceput sa devina standardizat,crescatorii au inceput sa introduca culoare in rasa. Incrucisarile cu Staffordshire Bull Terrier au adus diferite marcaje colorate si tigrat care se observa astazi in soiul ”colored bull terrier”. De-a lungul anilor,un numar destul mare de militari macho,barbati,de la presedintele Theodore Roosevelt pana la Generalul George S. Patton,detineau Bull terrieri. Dar fidel viziunii Hinks a avut aproape un secol si jumatate in urma- un caine bun,care a renuntat la familia lui de lupta,desi nu era prostul nimanui.
Bull Terier-ul de astazi este dovada pozitiva ca reteta lui a rezistat testului Timpului.
